Te iubesc! Esti prost! Eu stiu mai bine cum trebuie ! ( sau altfel spus despre virusii mentali)

Imi iubesc copilul, mama,tatal, partenerul….

Dar iubire conform dex-ului inseamna : sentiment puternic pentru cineva sau ceva; sentiment puternic de SIMPATIE si ADMIRATIE pentru cineva sau ceva.

Imi admir copilul, partenerul?…. dar eu il iubesc!

I-ati caciula de pe cap! Ai salutat? De ce stai asa? Ai grija cum traversezi (dar el are 10 ani)

Ii atrag atentia in public, pentru ca eu ma straduiesc sa-l educ, sa nu ma faca de rusine! Nici o clipa nu ma intreb ce simte el in acel moment, nici o clipa nu-mi dau seama ca el se poate simti umilit, injosit, ca el de fapt are emotii pentru ca este intr-o situatie noua sau in fata unei persoane necunoscute.

,,Esti prost!” O spun sau doar o gandesc! ,,Nu are tinere de minte!…

,,E prost” pentru ca nu face ce vreau eu , cand vreau eu, cum vreau eu! Dar nu am rabdarea necesara sa exerseze, sa-si fixeze notiunile/ comportamentele , ii pun o eticheta, pentru ca eu stiu mai bine cum trebuie, cand trebuie sa faca anumite lucruri.

Sau eu stiu mai bine ce trebuie facut si pentru ca stiu mai bine, le fac eu si nu-i permit ca el sa exerseze si il critic si sunt nemultumit/a … de fiecare data ii transmit subtil ca este incapabil, ca eu stiu/ fac mai bine.

,,Nu imi permit luxul de a iubi pentru ca ma scoate din echilibrul meu. De cate ori vrea sa iasa iubirea din mine de atatea ori scot ce este mai urat”

Manifest de fapt modelul invatat de la parintele semnificativ pentru mine!

 

Fiecare dintre noi in orice moment suntem un model pentru copii nostri.

,,Nu ma intereseaza trebuie sa se schimbe! …  Nu ma intereseaza ce simte!… Eu stiu mai bine … dar eu il iubesc!

Echilibrul meu este ,, eu stiu” , ,, eu pot” si astfel m-am cocotat pe un piedestal perpetuand modelul familial. Ma pot totusi intreba simplu : eu chiar respect toate regulile? Dar copilul trebuie , pentru ca altfel ceilalti vor ,,vedea” ca eu nu mi-am facut datoria de parinte si nu l-am educat. De multe ori acest comportament este adoptat intr-o forma sau alta inclusiv cu partenerul.

Este mult mai important ce cred ceilalti, decat ce simte celalat pe care afirmam ca-l iubim. Este mult mai important sa fiu in rolul care imi asigura confortul, sa critic, sa fiu nemultumita. Toate acestea pot duce usor in dependenta sau obsesia de a critica sau de a fi criticat, pentru ca asa imi demonstrez iubirea sau asa ma simt iubit.

Ce pot duce la cele de mai sus si la multe altele sunt virusii mentali sau altfel spus programele din noi. Mai jos voi enumera cativa astfel de virusi mentali intalniti in practica in ultimele zile:

  • ,,nu vreau sa faca decat cum vreau eu”
  • ,,eu pot orice! Orice situatie/ problema are o solutie, nu exista, o inventez!”
  • ,,ma fac eu mare sa fac ce vreau eu … sa asculte de mine”
  • ,,copii trebuie sa faca ce vor oamenii mari/ parintii”
  • ,, nu trebuie sa ne bazam pe oameni in unele momente, trebuie sa stim sa facem”
  • ,,eu stiu cum ma simt si automat il fac si pe celalalt sa se simta cum ma simt eu”
  • ,,cand cer ceva, sa se faca cum vreau eu daca este pentru mine, nu-mi plac surprizele”
  • ,,barbatii buni nu sunt pentru mine”
  • ,, vreau sa stiu cat mai multe”

Mai priviti aceste afirmatii inca odata, dar prin ochii COPILULUI.

 

 

Tags:

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Go to Top