Exercitiu de imaginatie…

Haide să ne folosim de puterea imaginaţiei noastre pentru a crea un vis colectiv,

ştiind însă că acesta nu reprezintă altceva decât un simplu vis.

Imaginează-ţi că te afli într-un mall uriaş în care există sute de cinematografe.

Te uiţi în jur ca să vezi ce filme rulează şi constaţi că unu dintre ele are numele tău. Uimitor!

Intri în cinematograf şi constaţi că sala este goală.

                                 O singură persoană se afla în ea.

Te aşezi în spatele ei, încercând să nu o deranjezi, dar ea nu te bagă în seamă.

întreaga ei atenţie este focalizată asupra filmului.

Te uiţi la ecran, şi surpriză!

Recunoşti toţi eroii care apar pe el: părinţii tăi, fraţii şi surorile tale,iubitul sau iubita, copiii şi prietenii tăi.

Constaţi apoi că eroul principal al filmului eşti chiar tu!

Tu eşti vedeta acestui film, scenariul lui îţi prezintă povestea vieţii tale.

Mai mult. persoana din faţa ta eşti tot tu.

Tu eşti cel care îşi contempla povestea propriei vieţi.

Desigur, eroul principal al filmului nu reprezintă decât interpretarea ta legată de tine,

la fel cum celelalte personaje din el reprezintă interpretarea ta legată de ele.

După o vreme te simţi copleşit de cele văzute, aşa că te decizi să intri într-o altă sală de cinematograf.

Şi de această dată întâlneşti în sală o singură persoană care se uită la film, iar aceasta nu te bagă în seamă, întrucât este prea concentrată.

Privind ecranul, constaţi că priveşti aparent acelaşi film, dar de data aceasta nu mai eşti personajul principal, ci unul secundar.

De fapt, filmul nu mai prezintă povestea vieţii tale, ci povestea vieţii mamei tale.

Într-adevăr, persoana din faţa ta este mama ta, care îşi priveşte concentrată filmul propriei sale vieţi.

Privind imaginile, îţi dai seama că mama ta nu este exact persoana care apărea în filmul tău.

Felul în care se proiectează mama ta pe sine diferă de maniera în care o percepi tu.

Aşa ar dori ea să fie percepută de cei din jur.

                                Tu ştii însă că aceste imagini nu corespund realităţii.

Mama ta nu face altceva decât să joace un rol,

Dar acest rol corespunde manierei în care se percepe ea pe sine, şi acest lucru te şochează.

Observi apoi că personajul care are faţa ta nu corespunde nici el celui din filmul tău.

Fără să vrei, îţi spui:

„ – Bine, dar acesta nu sunt eu!” într-adevăr, nu eşti tu, dar aşa te percepe mama ta.

Asta crede ea despre tine, iar imaginea rezultată diferă fundamental de cea care există în mintea ta.

Observi apoi eroul care îl reprezintă pe tatăl tău, respectiv maniera în care este perceput acesta de mama ta şi constaţi din nou că el nu corespunde cu cel din filmul tău.

Tu îl percepi altfel pe tatăl tău decât îl percepe mama ta.

Din acest punct de vedere, percepţiile mamei tale ţi se par complet distorsionate,

inclusiv cele referitoare la ceilalţi eroi ai filmului.

De pildă, observi felul în care mama ta o percepe pe iubita ta (sau îl percepe pe iubitul tău).

De data aceasta, imaginea ţi se pare atât de distorsionată încât chiar te simţi puţin supărat pe ea.

„Cum îndrăzneşte!?”

Enervat, te ridici şi ieşi din sala de cinematograf.

Intri apoi în următoarea sală şi constaţi că pe ecran rulează povestea vieţii iubitei tale.

Observi felul în care te percepe aceasta,

Iar eroul care îţi poartă numele este la fel de diferit, nu doar de eroul din filmul tău, dar şi de cel  din filmul mamei tale.

Observi  felul în care îţi percepe iubita ta copiii, familia şi prietenii,

Dar şi cel în care se percepe ea pe sine.

Şi de această dată, constaţi că aceste percepţii nu corespund cu ale tale. în continuare, ieşi din sală şi intri în sala în care rulează filmul vieţii copiilor tăi.

Observi, cu uimire felul în care aceştia te percep pe tine,

Dar şi pe ceilalţi eroi din viaţa ta: bunicul şi bunica etc.

Nu-ţi vine se crezi ce vezi.

Descoperi astfel că toţi oamenii percep in  mod distorsionat realitatea.

După ce ai văzut toate aceste filme, te decizi să intri din nou în prima sală, pentru a-ţi revedea  filmul propriei vieţi.

Îl priveşti pe eroul care îţi joacă rolul, dar acum nu mai crezi nimic din ceea ce vezi.

Ai înţeles în sfârşit că povestea vieţii tale nu este altceva decât o simplă poveste întreaga viaţă ai jucat un  anumit rol, dar acesta nu ţi-a folosit la nimic, întrucât nimeni din afara ta nu te-a perceput aşa cum ţi-ai fi dorit tu.

Realizezi acum că drama din filmul vieţii tale nu este percepută ca atare de cei din jurul tău, a căror atenţie este mult prea focalizată asupra filmului care se derulează în propria lor minte.

La urma urmelor, ei nu te-au observat nici măcar când te-ai aşezat in spatele lor, în sălile de cinematograf în care rulau filmele vieţilor lor!

Toţi actorii îşi focalizează atenţia exclusiv asupra poveştii lor,  care reprezintă  pentru ei singura realitate pe care o cunosc.

Ei sunt atât de concentraţi asupra realităţii pe care şi-au creat-o încât nu îşi observă nici măcar propria lor prezenţă, respectiv pe cel care se uită la filmul vieţii lor.

În clipa în care vei înţelege acest lucru, totul se va schimba pentru tine.

Nimic nu va mai rămâne la fel, întrucât acum îţi vei da seama ce se întâmplă de fapt.

Oamenii trăiesc în propria lor lume, în propriul lor film, în propria lor poveste.

Ei îşi investesc întreaga credinţă în această poveste,

Care devine pentru ei adevărul absolut.

De fapt, este un adevăr relativ, întrucât nu este acceptat pe deplin decât de ei.

Îţi vei da astfel seama că opiniile lor legate de tine nu au nimic de-a face cu tine cel real, ci doar cu personajul care trăieşte în filmul lor  şi care nu este identic cu personajul din filmul tău.

De pildă, personajul pe care îl critică sau îl condamnă este eroul din filmul lor, care nu are nimic de-a face cu tine.

Tot ceea ce cred oamenii despre tine se referă de fapt la imaginea pe care o au ei în legătură cu tine, care nu este totuna cu tine.

Cred că îţi este clar în acest moment că oamenii care te iubesc cel mai mult nu te cunosc  aproape deloc,

la fel cum nici tu nu îi cunoşti.

Singurul lucru pe care îl ştii despre ei este ceea ce crezi despre ei.

Tu nu cunoşti decât imaginea pe care ţi-ai creat-o în legătură cu ei, iar această imagine nu are nimic de-a face cu adevărul lor lăuntric.

Credeai ca îţi cunoşti foarte  bine părinţii, soţia, copiii şi prietenii…

Dar adevărul este că nu ai nici cea mai mică idee ce se petrece în universul lor subiectiv, ce gândesc ei, ce simt şi ce visează încă şi mai surprinzător este faptul că până cum credeai că te cunoşti pe tine însuţi.

Adevărul este că nu te cunoşti nici măcar pe tine însuţi,

Întrucât ai jucat atât de multă vreme diferite roluri încât ai ajuns să le stăpâneşti perfect, uitând de cel care eşti cu adevărat.

Îţi dai astfel seama cât de ridicol este să spui că:

„Iubita mea nu mă înţelege. Nimeni nu mă înţelege.”

Sigur că nu te înţeleg.

La urma urmelor, nici măcar tu însuţi nu te înţelegi.

Personalitatea ta se schimbă tot timpul, în fiecare clipă, în funcţie de rolul pe care îl joci, de ceilalţi eroi din povestea ta sau de maniera în care se derulează visul tâu în momentul respectiv.

Atunci când eşti acasă, îţi asumi o anumită personalitate.

Atunci când eşti la serviciu, îţi asumi o cu totul altă personalitate.

În mijlocul prietenilor tăi, iţi pui o anumită mască.

În mijlocul prietenelor tale, îţi pui o altă mască.

Cu toate acestea, întreaga viaţă ai pornit de la premisa că ceilalţi oameni te cunosc foarte bine.

De aceea, ori de câte ori nu au făcut ceea ai fi dorit tu să facă, ai interpretat reacţia lor la modul personal,

ai reacţionat cu mânie şi te-ai  folosit de cuvinte pentru a crea o întreagă dramă fără niciun rost.

Ceilalţi oameni trăiesc în propria lor lume subiectivă şi îşi visează propriile vise.

Ei nu cunosc decât un singur punct de vedere, cel al eroului principal din filmul lor, în care totul se referă la ei.

Atunci când eroii din rolurile secundare afirmă ceva care nu corespunde punctului lor de vedere, ei se înfurie şi încearcă să îşi apere poziţia.

Îşi doresc ca ceilalţi eroi să joace rolurile pe care li le atribuie ei, iar atunci când nu o fac, se simt răniţi.

Altfel spus, ei iau totul în nume personal.

Dacă ai înţeles acest lucru, ţi-ai dat cu siguranţă seama şi care este soluţia, care este pe cât de simplă, pe atât de logică:  nu interpreta nimic la modul personal.

Acesta îţi conferă o imunitate deplină în cadrul interacţiunilor pe care le ai cu ceilalţi eroi din povestea ta.

Punctele lor de vedere nu trebuie să te intereseze.

Dacă ai înţeles că nimic din ceea ce spun sau din ceea ce fac ceilalţi nu are vreo legătură cu tine (cel adevărat), nu mai contează cine te bârfeşte, cine te condamnă, cine te respinge sau cine refuză să accepte punctul tău de vedere.

Criticile celor din jur nu te mai afectează.

Nu merită nici măcar să îţi dai osteneala de a-ţi apăra propriul punct de vedere.

Lasă câinii să latre, căci asta este menirea lor. Şi ce dacă latră?

Nimic din ceea a spun despre tine ceilalţi oameni nu te poate afecta, întrucât tu eşti imun la opiniile şi la emoţiile lor otrăvite.

Eşti absolut imun faţă de prădători, faţă de toţi cei care se folosesc de bârfe şi de critici pentru a-i face pe cei din jurul lor sâ sufere, atrăgând astfel inclusiv asupra lor această suferinţă,

„Nu interpreta nimic Ia modul personal” este instrumentul perfect pentru orice interacţiune cu semenii tăi.

El te poate ajuta să atingi starea de libertate personală, întrucât nu mai trebuie să îţi guvernezi  viaţa în funcţie de opiniile celorlalţi oameni.

Această perspectivă este profund eliberatoare!

Tu poţi face orice doreşti, ştiind că ceea ce faci nu are nimic de-a face cu ceilalţi, ci numai cu tine.

Singura persoană din povestea ta care trebuie să te intereseze eşti tu.

Această perspectivă schimbă dintr-odată totul.

Reţine: conştientizarea adevărului reprezintă primul pas către autocontrol şi către cunoaşterea de sine, şi exact asta faci acum.

Dacă ai înţeles acest adevăr, este imposibil să mai iei ceva la modul personal.

Dacă ai înţeles că toţi oamenii trăiesc în propria lor lume subiectivă, în propriul lor film,

Nu interpreta nimic la modul personal.

 

 

 

Sursa: Don Miguel Ruiz / Don Jose Ruiz – ,,Al cincilea legamint”