Venim pe pământ fără să știm că trebuie doar să învățăm anumite lecții.  Să învățăm să ne bucurăm, să trăim în iubire . Să învățăm să îndreptăm anumite blocaje din noi și  din relațiile cu ceilalti.  Sau pur și simplu să deblocam acea relație cu divinitatea din noi.

Întâlnim oameni care ne plac sau pe care nu-i putem suferi. Ne îndrăgostim crezând că persoana aceea este sufletul pereche și constatăm că din relația respectivă  ne-am ales doar cu suferințe, cu răni emoționale.

Ceea ce nu știm este că fiecare om din viața noastră este omul potrivit în momentul respectiv. Da, chiar dacă doar ne-a rănit sau trădat, ne-a înjosit sau  ne-a umilit. Unii oameni au rolul de a provoca toate acestea pentru ne da ocazia să vedem cât suntem de puternici.  Să ne vedem puterea personală, să învățăm să ne apreciem, să ne vedem valoarea . Să vedem pur si simplu cu adevărat cine suntem. Noi doar credem că știm cine suntem, însă celălalt ne arată ceea ce credem fiecare  despre noi. Celălalt doar verbalizează ceea ce noi nu avem curajul să verbalizăm, dar este in noi.

Ne simtim răniți, facem scandal, dar fiecare  își are rolul lui in relație și fiecare relație își are rolul ei .

Atâta timp cât în relație partenerii nu se poziționează la egalitate, relația nu poate funcționa.  Atâta timp cât ești nemulțumit de celălalt, ești de fapt nemulțumit de tine . Atâta timp cat  îi spui celuilalt ,, nu poți”, ,, este prea greu pentru tine”, ,, nu ești în stare”, ,, esti prost” , sau pur și simplu îl poziționezi pe celălalt inferior sau superior ție, relația nu poate funcționa.

                 Noi învățăm relațiile de când suntem mici. Părinții ne-au fost modele inconștiente, repetam anumite patternuri  comportamentale  , emoționale sau mentale din familie sau din mediu. Ducem mai departe aceste modele preluate fără să ne dăm seama nu numai de la părinți, ci și de la bunici, de la strămoși.

              Învățăm lecția iubirii împreună cu cel de lângă noi și cu cei din preajmă.Am spus că învățăm lecția crezând că cel de lângă noi este sufletul nostru pereche … dar noi nu avem doar un suflet pereche. De fapt acel suflet are aceeași vibrație cu noi în acel moment.

Cu fiecare lecție însușită, fiecare creștem vibrațional. Ne eliberăm de anumite tipare și blocaje care ne-au ținut prizonieri.

Suntem proprii prizonieri ai modului de gândire. Mintea noastră ne este propria închisoare.

Se spune că fiecare avem perechea noastră … că fiecare am fost creați în pereche având același suflet. Acel suflet este de fapt flacăra geamană. Cu acest suflet există o altfel de conexiune. Există o atracție inexplicabilă, o comunicare telepatică. Unii pot simții trăirile celuilalt fără să-și dea seama că nu sunt personale.

Cu acest suflet înveți iubirea necondiționată , plenară.  Înveți că celălalt îți este egal și  că nu poți sta departe de el… că sunteți unul.

                 Toate acestea sunt trăiri inexplicabile, greu de înțeles și de neacceptat de mintea noastră obișnuită cu concretul și cu tot ce e material.

Toți partenerii din trecut ne-au învățat părticele din acest tot.  Cu unii am comunicat mental, cu alții am avut compatibilitate emoțională sau sexuală etc.

                 Toate aceste suflete, toți acei oameni au avut un rol. Ei au fost acele suflete despre care noi am crezut că sunt sufletul pereche. Ei ne-au predat lecția și poate au ieșit din viețile noastre sau încă mai sunt … Noi le-am cerut ceea ce ei nu puteau fi. Ei doar ne-au ajutat să învățăm anumite lecții sau  ne-au însoțit în anumite ipostaze.

Se spune că sufletul știe…știe ce lecții avem de luat, însă mintea spune … altceva.

Se spune că ce este jos… este si sus – aceasta  este una din legile Universului.

                       Dacă ,,jos” avem familie atunci și ,,sus” avem familie de suflete. Sunt acele suflete față de care ne simțim atrași, sunt reîntâlniri dintre suflete.

                       Știu că tot ce am scris mai sus nu ține de psihologie, dar psihologia nu este decât o părticică dintr-un tot. Medicul tratează corpul, dar noi avem și mental și emoții, la fel si cu cele de mai sus. Totul este un  intreg format din multe particele , depinde doar din ce unghi privești.

Ceea ce știm la un moment dat este ADEVĂRUL nostru din acel moment.

                  Nimic nu este ce pare. De aceea trebuie mers dincolo de suprafață în tot .

Fiecare dintre noi ,, ne străduim” să facem … să fim. Ne străduim ca relația noastră să funcționeze și totuși constatăm că ne-am pierdut pe drum. Acest lucru se poate întâmpla și pentru faptul că unul își ia lecțiile, iar celălalt refuza inconștient să schimbe ceva în el….,,eu așa sunt” … ,,eu asta sunt” … ,,eu nu am greșit” … sunt doar afirmații…. vă sunt cumva cunoscute? Fiecare avem propriile afirmații. Nici nu suntem constienți de cele mai multe ori.

În orice relație sunt doi. Orice relație are nevoie să fie construită permanent. Noi nu suntem cel de ieri, pentru că de ieri și până astăzi am trecut prin diferite experiențe. Am avut anumite gânduri… dar noi spunem ,, asta sunt eu”. Care eu? Cel de ieri, cel care a intrat în relație?

                      Avem pretentia ca celălalt să ne accepte, să ne iubească, dar noi trăim în trecut, în acel ,,eu”.

                Relația nu este statică, ea se construiește permanent. Nimeni nu ne-a învățat aceste lucruri.

                        Intrăm în relație ca adolescenți și fără să ne dăm seama ramânem în acel stadiu și nici nu realizăm acest fapt. Astfel manifestăm în relația cu celălalt acest ,,eu”, fără să ne dăm seama că ADULTUL nu-i prezent în relație.

Dar ce înseamnă adult?

              Adultul trece prin filtrul său   ceea ce simte și  ceea ce face  își ia propriile decizii… fără vinovăție sau resentimente , fără a respecta tiparele sau credințele preluate.

 

 

Adultul este liber să fie …

Gabriela Matei