M-am hotarit sa scriu aceste randuri dupa ce ieri am primit urmatorul SMS: ,,Am facut ce mi-ati spus ieri, iar primul cuvant pe care mi l-a spus copilul meu azi, a fost MAMA”
Acest mesaj a fost primit din partea unei mamici, care a venit in cabinetul de la spital pentru un examen de specialitate al baiatului sau in varsta de 4 ani, care nu vorbea printre altele.
Copiii nostri sunt in vietile noastre pentru a ne vedea cum suntem, dar ce putem spune despre copii autisti sau cu trasaturi autiste? Ma conving pe zi ce trece, ca totusi aceasta se aplica si in cazul unei mari categorii de parinti, categoria celora ai caror copii au autism. In primul rand acesti copii sunt suflete speciale, cu anumite lectii, dar aceleasi cu ale parintilor si anume… lectii spirituale. Sunt copii care isi invata parintii, unii chiar ii ,, forteaza” sa-i iubeasca asa cum sunt, sa se rupa de tipare mentale, prejudecati, mentalitati, credinte – ce spun vecinii?, nu-i ca ceilalti copii?
Trebuie sa stim, copiii incep sa asimileze informatii de la mama din secunda in care sunt conceputi. Asimileaza toate fricile, blocajele, neputinta, neincrederea, frica de a vorbi, de a spune ce simte, iar daca pe timpul sarcinii trairile emotionale negative constiente sau inconstiente ale mamei au fost intense, acestea se vor vedea mai tarziu la copil. Pot aparea diferite blocaje in comunicare sau chiar trasaturi autiste.
Copii autisti sunt copii care gandesc in imagini, nu in cuvinte; sunt ca intr-un labirint, nu gasesc modalitatea de a comunica cu exteriorul. Aceste blocaje transmise de catre mama apar in special la copii, care sunt totusi ,,afectuosi”, ,,mamosi”. Stiu sa comunice afectiv.
In Franta sunt studii care arata ca daca mama isi trece in revista trairile, emotiile negative transmise pe timpul sarcinii si noaptea cand copilul doarme – pentru ca doarme corpul, nu si spiritu l- vorbeste cu el, ca de la suflet la suflet, trecand in revista tot ce i-a transmis si cerandu-i iertare , pentru ca ea asa a stiut sa gestioneze situatia, sa se comporte atunci si rugandu-l sa-si traiasca propriile experiente si sa nu le mai repete pe ale sale. Apar schimbari. In timp copilul incepe sa-si traiasca propriile experiente. Se poate repeta de cate ori mama simte nevoia sau de cate ori isi mai aduce aminte ceva ce i-a transmis. Faptul ca cineva din familie nu l-a vrut, de asemenea isi pune amprenta asupra lui.
Primul caz de acest gen a fost cel a unui copil de 5 ani, care a venit la cabinet impreuna cu mama si bunica, amandoua abia stapinindu-l, tipand si fiind foarte agitat, in general, cand sunt scosi din mediul lor de siguranta, acesti copii devin agitati. Mama, cadru medical pe o sectie de copii si-a dat seama ca pe timpul sarcinii, viata ei emotionala a fost un cosmar in adevaratul sens al cuvantului, a facut ,,exercitiul” de mai sus de doua ori in anul ce a urmat examenului psihologic initial.
Cand a venit anul urmator, a intrat de mina cu baiatul, iar acesta, dupa ce a salutat s-a asezat pe covor si a inceput sa se joace asambland diverse jocuri, in coditiile in care, cu un an in urma nu vorbea, decat era agitat si tipa.
Anul trecut, cand a venit din nou – ei vin anual pentru examinare – am aflat ca cel mic canta in engleza la gradinita.
Pentru mine acest caz ramane special, fiind primul si fiind un exemplu elocvent al faptului ca boala / simptomele sunt strigate de ajutor ale sufletului, ca ceva nu functioeaza bine acolo si a venit timpul sa schimbam, ca suntem mai mult decat un trup, iar blocajele copiilor sunt de fapt blocajele parintilor.
Psihoterapeut cu drept de libera practica, atestat de Colegiul Psihologilor din Romania, specializarea hipnoza clinica si psihoterapie ericksoniana. In prezent, Gabriela Matei este Psiholog si Psihoterapeut – Cabinet individual (Elatestcenter SRL/Cabinet individual de psihologie) si Psiholog Clinician si Psihoterapeut – Ambulatoriul de Specialitate Spitalul Judetean de Urgenta Targoviste.
