Sunt in vietile noastre pentru a ne insoti in parcurgerea acelui drum care este viata insasi si pentru a ne arata in fiecare moment cum suntem. Sunt oglinzile noastre. Dimineata, cand ne trezim si ne privim in oglinda, ne vedem fiecare trupul, dar noi nu suntem doar trupul nostru. Cum suntem noi ne vedem in primul rand in copiii si in partenerul nostru, in prietenii nostri si in cei cu care relationam.
Batrinii aveau o vorba ,,nu ai cei sapte ani de acasa”.Studiile actuale au aratat ca in primii sapte ani, copiii asimileaza tot, sunt ca niste buretei, care absorb tot, vad cum relationeaza mama cu tata, cum isi rezolva acestia situatiile de criza, cum relationeaza cu bunica, vecina sau … pisica. Isi insusesc pattern-urile de comportament si de relationare ale celor din preajma. In mintea unui copil pe primul loc este ,, Dumnezeu”, iar pe locul imediat urmator sunt parintii, pe un ,, piedestal”, ce spune mama / tata se intipareste si devine ,, lege” in subconstientul lui. In primii sapte ani se formeaza personalitatea, dupa care aceasta se consolideaza.
,,Oglinzile din jurul copiilor le atrag acestora atenţia. Copiii percep în ele propria lor imagine, dar distorsionată de stările lor de spirit şi de sistemul convingerilor folosit pentru a-şi justifica aceste percepţii. Adulţii din jur le spun cine cred ei că sunt, dar nu există în afară o oglindă suficient de clară care să reflecte cine sunt ei cu adevărat. Toate oglinzile distorsionează realitatea. Oamenii proiectează asupra noastră ceea ce cred ei despre noi, şi aproape tot ceea ce cred ei este o minciună. Noi îi putem crede sau nu, dar copiii mici sunt inocenţi şi cred tot ce li se spune. Credinţa lor este astfel investită în minciuni, cărora le dau viaţă şi putere. în scurt timp, aceste minciuni ajung să le guverneze viaţa.”— Don Miguel Ruiz
Imaginati-va ca tineti in mana o sfera. O vedeti pe toata?
Metaforic aceasta sfera este personalitatea noastra. Suntem completi! Suntem buni, sensibili, generosi, iubitori, dar suntem si rai, invidiosi, gelosi, razbunatori …. suntem completi! Ceea ce nu vedem din aceea sfera este aceea parte din noi de care nu stim, pe care nu o acceptam, este,, umbra” noastra, iar aceasta iese la suprafata in momentul in care ne irita ceva la celalalt de langa noi. Cand ne irita un comportamet, o vorba, ar trebui sa ne intrebam: ,,Eu cand, in ce situatie ma comport asa? Cu mine sau cu altcineva?”. Constientizand trairea, acceptand-o nu ne mai deranjeaza la celalalt. Scopul este de a fi in echilibru cu toate aceste parti ale sufletului nostru. In fiecare clipa ar trebui sa avem intentia de a fi in echilibru.
Copiii nostri sunt produsul relatiilor din familie, de aceea in general, pentru a ,,schimba” un copil, schimbam inclusiv in familie. Noi suntem educati de mici sa aratam cu degetul ,,tu esti de vina”, ,,tu sa te schimbi”. Dar daca suntem atenti, doar un singur deget este indreptat catre celalalt, trei sunt catre noi! Schimbandu-ne noi si apare schimbarea in celalalt. Celalalt se schimba doar in functie de nevoile lui, daca isi doreste si nu pentru ca vrem noi. Schimbarea porneste de la fiecare din noi.
Prin schimbare si atingerea unui echilibru interior ne putem intelege cu cei din preajma noastra.
Psihoterapeut cu drept de libera practica, atestat de Colegiul Psihologilor din Romania, specializarea hipnoza clinica si psihoterapie ericksoniana. In prezent, Gabriela Matei este Psiholog si Psihoterapeut – Cabinet individual (Elatestcenter SRL/Cabinet individual de psihologie) si Psiholog Clinician si Psihoterapeut – Ambulatoriul de Specialitate Spitalul Judetean de Urgenta Targoviste.
